„Statul român nu trebuie să vândă pe pierdere ceea ce a construit în decenii“

Deputatul slobozean Ștefan Țintă a susținut în Camera Deputaților legea care îngheață privatizările companiilor de stat până la finele anului 2027, invocând subevaluări, lipsă de transparență și un context economic nefavorabil.

Camera Deputaților a adoptat, cu o majoritate confortabilă ce a depășit pragul legal, Legea privind unele măsuri pentru protejarea intereselor naționale în activitatea economică. Actul normativ suspendă, până la data de 31 decembrie 2027, înstrăinarea acțiunilor pe care statul român le deține la companiile și societățile naționale, la instituțiile de credit și la orice societate în care statul figurează ca acționar. Legea urmează să fie trimisă spre promulgare președintelui României, Nicușor Dan.

Proiectul a fost inițiat de senatorul PSD Daniel Zamfir și a parcurs procedura legislativă obținând sprijinul unei majorități consistente în forul decizional. Printre parlamentarii care au votat în favoarea legii se numără și deputatul Ștefan Țintă, președintele organizației municipale PSD Slobozia, unul dintre cei mai activi susținători ai inițiativei, care a explicat public, pe rețelele de socializare, rațiunile care au stat la baza acestui vot.

O lege despre moment, evaluare și procedură

Înainte de a intra în argumentele de fond, deputatul Țintă a ținut să traseze o linie clară între ceea ce legea face și ceea ce nu face. „Vreau să fiu foarte clar de la început. Nu vorbim despre o blocare a oricărei forme de valorificare a activelor statului. Vorbim despre felul în care s-a încercat această valorificare, momentul ales și prețul pus pe masă. Obiecția noastră este concretă și punctuală”, a transmis parlamentarul slobozean.

Această precizare nu este una retorică. Criticile aduse guvernului vizat nu contestă în principiu ideea că statul poate și trebuie să-și gestioneze eficient portofoliul de companii, inclusiv prin listări la bursă sau prin atragerea de capital privat. Ceea ce PSD a contestat, și ceea ce legea adoptată vine să oprească temporar, este o anumită manieră de a proceda: grăbită, opacă și financiar dezavantajoasă pentru România.

Primul și poate cel mai solid argument invocat de deputatul Țintă privește contextul economic în care s-a dorit demararea procesului de listare. Piețele energetice și financiare europene traversează, în prezent, o perioadă de volatilitate accentuată, generată de o serie de factori suprapuși: consecințele prelungite ale crizei energetice, tensiunile geopolitice persistente, politicile monetare restrictive ale băncilor centrale și incertitudinile legate de creșterea economică la nivelul întregului continent.

A scoate la bursă pachete minoritare din companiile naționale în acest climat, argumentează deputatul, nu este o decizie de eficiență economică, ci o cedare în fața presiunii unui calendar bugetar. „Statul român nu trebuie să vândă pe pierdere ceea ce a construit în decenii”, a afirmat Ștefan Țintă, rezumând într-o singură frază esența acestui argument. Listarea forțată în condiții de piață nefavorabile ar fi echivalat, în viziunea sa, cu acceptarea anticipată a unui preț inferior valorii reale a activelor puse în joc.

Evaluările, al doilea argument: cifre care nu reflectă realitatea

Dincolo de contextul de piață, deputatul Țintă a ridicat semne serioase de întrebare cu privire la evaluările financiare care au circulat pentru companiile vizate de listare. Potrivit acestuia, companii profitabile, cu active solide și rezultate financiare bune, au fost propuse pentru intrarea la bursă la valori care nu reflectă puterea lor economică reală.

Cazul invocat explicit și detaliat este cel al CEC Bank. Înființată în 1864, CEC Bank este una dintre cele mai vechi instituții financiare din România, cu o rețea națională extinsă și cu un rol strategic în finanțarea agriculturii, a IMM-urilor și a economiei reale în ansamblu. Cu toate acestea, banca a figurat pe listele exploratorii ca un candidat la privatizare parțială, la valori pe care Țintă le consideră vădit subevaluate față de soliditatea și importanța instituției.

„O bancă stabilă, profitabilă, cu un rol esențial în finanțarea economiei reale, este tratată ca și cum ar fi o problemă, nu un activ de valoare al statului român”, a comentat deputatul, exprimând o poziție pe care o împart, se pare, și mulți dintre colegii săi parlamentari care au votat legea.

Un al treilea palier al criticii formulate de Ștefan Țintă privește modul în care s-a derulat întreg procesul pregătitor al privatizărilor. Fără dezbatere parlamentară, fără o consultare deschisă a societății civile și fără ca o strategie publică de privatizare să fi fost vreodată asumată oficial, liste exploratorii cu companii candidate la listare au circulat pe la ministerele implicate, alimentând incertitudine și îngrijorare în rândul angajaților, al sindicatelor, dar și al analiștilor economici.

„Deciziile despre patrimoniul țării nu se iau așa”, a subliniat deputatul, cu o concizie care spune mai mult decât orice analiză detaliată. Într-o democrație funcțională, gestionarea activelor publice presupune transparență, dezbatere și asumare politică la vedere. Nimic din toate acestea nu a caracterizat, în opinia lui Țintă, demersul inițiat de executiv.

Suspendare, nu interdicție: un răgaz pentru decizii corecte

Poate cea mai importantă nuanță pe care deputatul slobozean a insistat să o clarifice este distincția dintre suspendare și interzicere. Legea adoptată nu pune capăt definitiv posibilității ca statul să listeze la bursă sau să valorifice pachete de acțiuni la companiile pe care le deține. Ea impune o pauză, un interval de reflecție și de pregătire, până la 31 decembrie 2027.

Acest răgaz urmează să fie folosit, în viziunea susținătorilor legii, pentru realizarea unor evaluări oneste și independente ale activelor în discuție, pentru elaborarea unei strategii coerente și asumate public de gestionare a portofoliului de stat și pentru adoptarea unor decizii transparente, dezbătute în Parlament, nu negociate prin note interne între ministere.

„Listările se fac atunci când piața este favorabilă, evaluarea este corectă și procedura este transparentă. Niciuna dintre aceste condiții nu era îndeplinită”, a conchis Ștefan Țintă, rezumând în trei condiții simple logica unui vot pe care îl descrie nu ca pe un refuz ideologic, ci ca pe „o cerință de bun simț economic”.

Legea adoptată de Camera Deputaților urmează acum traseul constituțional firesc și va fi înaintată spre promulgare președintelui României, Nicușor Dan. Rămâne de văzut dacă șeful statului va promulga actul normativ în forma adoptată de Parlament sau dacă va opta pentru trimiterea acestuia la Curtea Constituțională ori pentru reexaminare. Decizia sa va stabili dacă suspendarea privatizărilor companiilor de stat devine sau nu realitate juridică în România.

Gabriel MICU