100 de ani de la nașterea celui care a așezat sufletul Bărăganului în paginile unei cărți

Recent, județul Ialomița a marcat un eveniment deosebit de important pentru viața culturală locală și pentru literatura română: împlinirea a 100 de ani de la nașterea marelui scriitor ialomițean Ștefan Bănulescu. Centenarul a oferit prilejul de a readuce în atenția publicului personalitatea, opera și contribuția sa la literatura română, în cadrul simpozionului „Viața și opera lui Ștefan Bănulescu”.

Evenimentul s-a adresat studenților, profesorilor și cercetătorilor din domeniul filologiei și al științelor umaniste și și-a propus aprofundarea cunoașterii vieții și operei scriitorului, dezvoltarea spiritului critic și analitic, stimularea interesului pentru literatura română, precum și promovarea creativității și a exprimării academice.

Acțiunea a avut loc marți, 8 septembrie 2026, în Sala Amfiteatru a Centrului Cultural „Ionel Perlea” din municipiul Slobozia. La eveniment au participat Elena Balog, directorul Bibliotecii Județene „Ștefan Bănulescu” Ialomița; Cătălin Grigore, vicepreședintele Consiliului Județean Ialomița; Daniel Marian Alexandrescu, primarul comunei Făcăeni; prof. dr. Magdalena Grecu, consilier județean pe probleme de cultură; învățătorul Ștefan Popa; prof. Florica Vlăsceanu; prof. dr. Adriana Dumitru; prof. Mariana Tărăcilă; documentaristul Vali Șerban; bibliotecara Ecaterina Florea și scriitorul Șerban Codrin.
Manifestarea a fost deschisă cu un cuvânt de bun venit din partea organizatorilor, prima intervenție aparținând Elenei Balog. „Astăzi se împlinesc 100 de ani de la nașterea lui Ștefan Bănulescu, cel al cărui nume îl poartă Biblioteca Județeană. Am gândit acest eveniment din dorința de a-l readuce în imaginea colectivă pe cel care a fost Ștefan Bănulescu, unul dintre valoroșii prozatori români ai secolului XX. Autor al unei opere inconfundabile, Bănulescu a reușit să transforme Câmpia Bărăganului într-un spațiu literar de referință, în care realitatea se întâlnește cu mitul, iar memoria locurilor devine literatură. Provenind dintr-o familie de țărani, Ștefan Bănulescu și-a petrecut copilăria într-un univers în care Dunărea, câmpia, vântul și oamenii locului au devenit primele sale lecții despre viață și despre povești. Anii petrecuți la Facultatea de Filologie din București și întâlnirea cu mari profesori, precum George Călinescu și Tudor Vianu, i-au consolidat formarea intelectuală. Rădăcinile sale au rămas însă mereu în sud-estul României, loc care avea să-i inspire întreaga creație. Ștefan Bănulescu a reușit să transforme acest ținut într-un adevărat personaj literar. În paginile sale, timpul curge altfel, oamenii capătă dimensiuni aproape mitice, iar întâmplările obișnuite se încarcă de mister. Cititorul descoperă o geografie imaginară inspirată din realitate, în care fiecare sat, fiecare drum și fiecare câmp poartă amprenta unei memorii colective. La 100 de ani de la nașterea sa, Ștefan Bănulescu continuă să rămână un reper al literaturii române. Centenarul său nu este doar comemorarea unui autor, ci și celebrarea unei opere care continuă să vorbească fiecărei generații. Ștefan Bănulescu afirma: „Eu n-am inventat Bărăganul. El exista înaintea mea. Am încercat doar să-i descopăr sufletul și să-l așez în paginile unei cărți”, a spus Elena Balog.
În continuare, reprezentanții autorităților locale și județene au subliniat importanța celebrării centenarului lui Ștefan Bănulescu și locul pe care personalitatea și opera sa îl ocupă în patrimoniul cultural al județului Ialomița. „Sunt foarte onorat să particip astăzi la aniversarea centenarului nașterii marelui nostru prozator. Nu cred că este vorba numai despre moștenirea culturală pe care acest mare reprezentant al meleagurilor noastre a lăsat-o, ci cred că este, în egală măsură, și o sursă de inspirație pentru fiecare dintre noi, pentru ca, în tot ceea ce facem zi de zi, să lăsăm, la rândul nostru, o moștenire pentru generațiile următoare, și în alte dimensiuni decât cea culturală.
Noi suntem extrem de mândri că Biblioteca Județeană poartă numele Ștefan Bănulescu și încercăm să sprijinim toate manifestările pe care această instituție le organizează, inclusiv în domeniul cercetării, pentru a întări această moștenire culturală pe care o avem de la marii noștri prozatori”, a precizat vicepreședintele Cătălin Grigore. „Este o deosebită onoare să mă aflu în prezența unor oameni atât de distinși, reprezentanți ai mediului cultural. Ștefan Bănulescu este, pentru noi, o mare mândrie. Am fost însă puțin trist când am văzut cât de puțină lume știa despre el în Făcăeni. În momentul de față, încercăm să le facem cunoscut oamenilor faptul că una dintre marile personalități culturale ale României s-a născut chiar în satul nostru și că ar trebui să fim mândri de acest lucru. Din acest motiv, Zilele Culturale ale comunității noastre au fost denumite «Zilele Comunei Făcăeni – Ștefan Bănulescu». Am început prin a organiza o prelegere despre cine a fost Ștefan Bănulescu, iar această onoare i-a revenit unuia dintre tinerii cei mai bine pregătiți din punct de vedere intelectual din comunitatea noastră, Denis Valentin Comuș. A avut un discurs fantastic. Domnul Ștefan Popa cunoaște acel discurs, fiind prezent la același eveniment, în cadrul căruia i-am recunoscut și dumnealui meritele și l-am declarat cetățean de onoare. De atunci, oamenii au început să fie mai interesați de cine a fost Ștefan Bănulescu. Ne mândrim că am putut oferi comunității culturale un astfel de nume și sperăm să reușim să-l facem cât mai cunoscut și, poate, să-i inspirăm pe alți viitori scriitori să-i urmeze exemplul și să ne facă mândri în continuare”, a punctat, la rândul lui, primarul Daniel Marian Alexandrescu.

„Nu elevii trebuie schimbați, ci noi, profesorii, trebuie să găsim în Bănulescu modelul”

Perspectiva autorităților a fost completată de intervențiile specialiștilor din domeniul educației și culturii, care au pus în lumină valoarea operei lui Ștefan Bănulescu și importanța acesteia pentru noile generații. Prof. dr. Magdalena Grecu a vorbit despre forța modelului intelectual al lui Ștefan Bănulescu și despre felul în care opera sa poate continua să vorbească tinerilor. „Astăzi am ales să vorbesc despre modelul Ștefan Bănulescu, mai ales că, în fiecare clipă, noi, profesorii, suntem alături de tinerii pe care unii dintre noi îi considerăm modele sau care se află, uneori, în derivă. Sunt un om care crede în întâlniri destinale și în comunicarea prin valori literare și culturale. Am fost binecuvântați – județ, comunitate și țară – cu întâlnirea cu omul și scriitorul Ștefan Bănulescu. Întâlnirea noastră, ca profesori, și, prin noi, întâlnirea elevilor noștri cu opera lui Bănulescu reprezintă o experiență modelatoare, o deschidere spre sine și, în același timp, către alteritate. Voi vorbi despre modelul Ștefan Bănulescu, acel punct fix al unei performanțe absolute pe care îl căutăm, către care tindem și pe care îl regăsim în el. Pentru tinerii aflați în căutarea unor modele, pentru elevii noștri, Ștefan Bănulescu este, în aceeași măsură, un fascinat de miracol, un om al onoarei și al cuvântului. Dacă nu ar fi ajuns scriitor, cu siguranță ne-ar fi impresionat ca biolog, pentru că vorbește despre natură cu o precizie și o sensibilitate aparte. Dacă nu ar fi fost scriitor, ar fi putut deveni muzeograf, un adevărat muzeograf al vieții de câmpie și nu numai. De la devenirea misterioasă a copilăriei, cu onomastica legendară și magia riturilor, până la «Muzeul Deltei», toate aceste lumi pot fi întâlnite în opera sa. Dacă nu ar fi ajuns scriitor, ar fi putut deveni pictor – un pictor al spațiilor largi sau înguste, al interioarelor tradiționale – sau poate chiar un portretist. Dar bine că a ajuns scriitor, pentru că le unește pe toate: pictor, dendrolog, psiholog, muzeograf și biolog. Bănulescu le oferă adolescenților exact ceea ce le trebuie: un drum inițiatic, un drum despre valori, despre cum te naști erou și cum devii erou. Pentru că eroul nu este cel cu mușchi, ci cel care se construiește prin valori și prin experiență. Da, textul lui este mai greu, dar niciun adolescent n-a murit vreodată pentru că a întâlnit o inversiune stilistică, un arhaism sau un regionalism. În schimb, mulți tineri sunt astăzi atrași de literatura facilă de pe TikTok. În marile sisteme de educație, elevii nu scapă de Shakespeare, Homer sau Dostoievski. Nu li se cere să le placă. Noi nu vom scăpa de Bănulescu. Nu elevii trebuie schimbați, ci noi, profesorii, trebuie să găsim în Bănulescu modelul. Dacă un elev m-ar întreba dacă un personaj din proza lui Bănulescu are cont pe TikTok, i-aș spune: «Nu știu. Caută-l în cartea de nuvele sau pe internet, ca să-i descoperi textele». Și atunci când îl vei găsi – pentru că îl vei găsi –, o să-i ceri, cu siguranță, prietenia”, a subliniat prof. dr. Magdalena Grecu.

„Formele suferinței în proza lui Ștefan Bănulescu”

În cadrul simpozionului, prof. dr. Adriana Dumitru a prezentat lucrarea „Formele suferinței în proza lui Ștefan Bănulescu”, pornind de la nuvela „Mistreții erau blânzi”, din volumul „Iarna bărbaților”. Analiza sa s-a concentrat asupra personajului Fenia, o mamă care își plânge și își caută fiul pierdut. Pornind de la această poveste, prof. dr. Adriana Dumitru a analizat felul în care Ștefan Bănulescu construiește și exprimă suferința feminină, transformând personajul Fenia într-un simbol al durerii și al pierderii: „De aici am alimentat ideea de suferință și felul în care un prozator bărbat articulează formele în care suferința feminină este exprimată, mai mult sau mai puțin, prin cuvinte. Personajul Fenia devine, în proza lui Ștefan Bănulescu, un simbol al durerii umane, purtând un destin marcat de pierdere, de neputință, de izolare profundă, într-un spațiu dunărean încărcat de mister și de fatalitate. Suferința acestei femei nu este o stare afectivă pasageră, ci o condiție existențială permanentă. La nivel psihologic, această suferință se manifestă printr-o izolare voluntară și printr-o incapacitate de a comunica efectiv cu ceilalți oameni. Ea trăiește într-o lume interioară fragmentată, în care granița dintre amintire și prezent devine difuză. În universul textului «Mistreții erau blânzi», suferința nu se consumă prin explozii dramatice sau confesiuni explicite, ci este interiorizată și convertită într-o formă arhaică de manifestare: bocetul, ca articulare tăcută. Personajul Fenia întruchipează această formă paradoxală de jale, în care plânsul își pierde caracterul strident, transformându-se într-o stare de spirit contopită cu spațiul și cu trecerea timpului. În tradiția folclorică românească, bocetul este un ritual colectiv, dar nu și în proza lui Ștefan Bănulescu, unde își pierde dimensiunea publică și nu-și mai găsește ecoul într-o societate care să sprijine și să dilueze, prin articulare, suferința acestui personaj”, a explicat prof. dr. Adriana Dumitru, accentuând că suferința și bocetul personajului devin o experiență solitară. Bocetul acestei femei nu este o jale rostită cu voce tare, ci un bocet interior, încărcat cu o tăcere plină de înțelesuri. „Această tăcere nu înseamnă absența durerii, ci presiunea ei maximă. Cuvintele devin, în aceste condiții, neputincioase în fața traumei. Citez: «Fenia cu capul plecat în pânză izbucni într-un fel de plâns și din plânsul acela fără modulații începu să cânte la fel de uscat». Cântecul suna ca un bocet și, în același timp, ca un blestem. Își plângea copilul mort, dar și cânta cu ură. Ștefan Bănulescu redefinește astfel tragicul, pentru că suferința articulată tăcut devine mai puternică decât orice cuvânt. Bocetul tăcut îi împiedică acestei femei uitarea, iar Fenia rămâne astfel una dintre cele mai puternice imagini ale durerii din literatura română – o stare în care tăcerea nu este un gol, ci o acumulare densă de memorie, de dor și de resemnare”, a mai adăugat prof. dr. Adriana Dumitru. Au urmat și alte intervenții și prezentări susținute de prof. Mariana Tărăcilă, documentaristul Vali Șerban, bibliotecara Ecaterina Florea și scriitorul Șerban Codrin. O valoroasă dimensiune memorialistică au adus-o locuitorii satului natal al lui Ștefan Bănulescu, prof. Florica Vlăsceanu și învățătorul Ștefan Popa, ale căror mărturii au contribuit la conturarea imaginii scriitorului și a locurilor care i-au marcat copilăria. Întâlnirea s-a încheiat cu mesajul audio transmis de Sultana Bănulescu, fiica scriitorului, care a adus în fața celor prezenți o perspectivă personală asupra celui omagiat.
Una peste alta, prin opera sa, Ștefan Bănulescu a lăsat o moștenire literară de o incontestabilă valoare, iar centenarul nașterii sale a reprezentat nu doar un moment de celebrare, ci și o invitație la redescoperirea unei opere care continuă să inspire și să fascineze generații de cititori. Pentru Ialomița, Ștefan Bănulescu rămâne mai mult decât un mare nume al literaturii române: este una dintre personalitățile care dau identitate culturală acestui spațiu și care merită să rămână în memoria generațiilor viitoare.

Ramona BUTNARIU