„Nu este suficient să măsurăm câte școli am dotat, câte proiecte am finanțat sau câți copii au participat“

Jumătate dintre liceeni spun că au nevoie de dezvoltarea competențelor practice, iar 36% cer experiențe directe, precum stagii, voluntariat sau internshipuri. Datele apar într-un studiu național World Vision România, prezentat luni, 5 octombrie, de Ziua Mondială a Profesorului, la București. Cercetarea arată că școala îi ajută pe copii să învețe, dar îi pregătește mai puțin pentru viața adultă.

Studiul „Participarea elevilor la programe de sprijin, experiența școlară și nevoile educaționale“ a fost prezentat în cadrul evenimentului „De la investiție la impact. Ce rezultate vrem de la investițiile în educație?“, organizat de World Vision România împreună cu Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene.

Echipamente multe, competențe digitale puține

Una dintre diferențele cele mai vizibile din cercetare este cea dintre dotarea școlilor și ce primesc elevii efectiv. Dintre respondenți, 79% au observat echipamente noi în școală, dar doar 18% spun că au beneficiat de activități pentru dezvoltarea competențelor digitale. Alți 21% afirmă că au în continuare nevoie de sprijin în acest domeniu.

Autorii studiului atrag atenția că datele nu măsoară obiectiv nivelul competențelor digitale și nu permit concluzia că investițiile în echipamente nu au dat rezultate. Ele arată însă că modernizarea infrastructurii și dezvoltarea competențelor sunt procese diferite. Dotarea școlii nu înseamnă automat acces individual al elevului la tehnologie, iar competențele se formează prin acces frecvent și direct la dispozitive și prin folosirea lor efectivă la ore.

Investițiile fizice sunt cele mai ușor de observat. Pe lângă echipamentele noi, 56% dintre respondenți menționează reparații sau corpuri noi de clădire, iar 48% laboratoare, ateliere sau alte spații speciale. În schimb, intervențiile de sprijin primesc note foarte mari de la beneficiari: activitățile remediale au 9,3 din 10, programul „Școală după școală“ 9,2, educația pentru viață 9,1, dezvoltarea competențelor transversale 9,0, iar sprijinul individual și consilierea 8,9. Concluzia studiului este că vizibilitatea unei investiții nu trebuie confundată cu utilitatea ei.

Un alt rezultat privește recunoașterea programelor. Doar 14% dintre copii identifică participarea la cel puțin un program concret, iar 24% nu știu dacă au participat la așa ceva. Cu toate acestea, 46% menționează activități remediale, 45% burse, 36% educație pentru viață și 33% transport, masă, consiliere sau carduri pentru rechizite.

Dintre cei care spun că au participat la programe, 38% știu că acestea sunt finanțate din fonduri europene. Cei care identifică participarea la un program percep mai des o schimbare: 12% dintre ei spun că „nu s-a schimbat nimic“, față de 42% dintre cei care nu recunosc niciun program. Cercetătorii precizează că studiul nu stabilește o relație cauzală, ci doar o asociere.

Liceenii: încredere în ei, dar nesiguri pe viitor

Rezultatele școlare (9,4 din 10) și încrederea în propriile forțe (9,2 din 10) sunt cele mai bine evaluate de cei care au participat la programe. Liceenii sunt însă mai rezervați când vine vorba de viitor: 7,76 pentru activitățile care întăresc încrederea în sine, 7,42 pentru rezultatele școlare și 6,9 atât pentru clarificarea planului de viață, cât și pentru perspectivele de angajare.

Nevoile pentru viața adultă sunt concrete. Dintre copiii și tinerii intervievați, 43% indică nevoia de competențe pentru viața de zi cu zi, precum gestionarea banilor și luarea deciziilor, 39% de sprijin financiar, 31% de consiliere și orientare în carieră și 29% de stagii, voluntariat sau internshipuri. Alți 24% cer informații despre oportunități educaționale și profesionale, 23% sprijin emoțional sau psihologic, iar 21% dezvoltarea competențelor digitale. Doar 13% spun că nu au nevoie de sprijin suplimentar pentru pregătirea vieții de adult.

Sprijinul financiar este mai căutat pentru tranziția spre viața adultă decât pentru continuarea studiilor: 39%, aproape dublu față de cei 20% care au nevoie de bani pentru a merge mai departe la școală. Pentru a învăța mai bine, 43% dintre respondenți spun că le-ar prinde bine explicații suplimentare sau meditații la materiile grele, 38% îndrumare din partea profesorilor, 29% activități mai interactive și aplicate, iar 27% acces mai bun la tehnologie.

Nevoile diferă în funcție de vârstă: în primar și gimnaziu predomină sprijinul pentru învățare, iar la liceu cresc ca importanță competențele practice, consilierea și pregătirea pentru tranziția spre viața adultă. Consilierea rămâne o nevoie. Deși 49% dintre elevii de gimnaziu și 55% dintre liceeni spun că au acces la consiliere și orientare în carieră, 31% cer în continuare mai mult sprijin în acest sens.

„Ce s-a schimbat pentru copil?“

„Trebuie să ne uităm la ceea ce rămâne în viața copilului după o investiție: dacă învață mai bine, dacă dobândește competențe practice și digitale, dacă știe să ia decizii și dacă își cunoaște opțiunile pentru viitor“, a spus Mihaela Nabăr, director executiv World Vision România. Ea a adăugat că întrebarea esențială nu este „Ce am finanțat? “, ci „Ce s-a schimbat pentru copil? “.

Ministrul Investițiilor și Proiectelor Europene, Dragoș Pîslaru, a declarat că România trece printr-un moment de inflexiune pentru educație, cu investiții istorice în infrastructură și dotări, care trebuie să se transforme în rezultate pentru copii și profesori. În contextul în care inteligența artificială schimbă rapid competențele necesare, ministrul a spus că sistemul trebuie adaptat, de la curriculum la metodele de predare, cu mai mult accent pe gândirea critică, creativitate și competențe nonformale.

Profesorii nu pot face singuri această transformare, iar investițiile europene ar trebui completate de resurse private și de parteneriate între stat, mediul privat și societatea civilă.

World Vision România recomandă ca evaluarea investițiilor viitoare să urmărească accesul efectiv la sprijin, continuitatea și relevanța intervențiilor, progresul în învățare, competențele practice și digitale, autonomia și pregătirea pentru studii sau piața muncii. Vocea copilului ar trebui să facă parte din evaluare: 46% dintre respondenți au simțit că opinia lor a contat, 38% că a contat uneori, iar 16% că nu a fost luată în considerare.

Drumul de la clasa pregătitoare la angajare

Datele Ministerului Educației și Cercetării și ale ARACIS, citate separat de studiu, arată cât de lung și sinuos este traseul educațional. Din 100 de copii care intră în clasa pregătitoare, 90 termină clasa a VIII-a, 48 termină liceul cu Bacalaureat, 35 se înscriu la facultate, 25 obțin o diplomă universitară, iar 21 se angajează în primii unu-doi ani după absolvire.

Cercetarea a fost realizată la nivel național, în mai-iunie 2026, în unități de învățământ preuniversitar de stat, pe un eșantion de 729 de respondenți: 32% din ciclul primar, 38% din gimnaziu și 29% din liceu. Dintre ei, 52% provin din mediul urban și 48% din rural, iar 51% sunt fete și 49% băieți. Pentru ciclul primar, informațiile au fost furnizate de părinți sau tutori, iar la gimnaziu și liceu chestionarul a fost completat direct de elevi. Marja maximă de eroare este de aproximativ ±3,7 puncte procentuale, la un nivel de încredere de 95%.

Cristina ANDREI