Guvernul a lăsat fără bani programul Anghel Saligny

Guvernul a rămas fără bani și a închis de facto Programul Anghel Saligny, cel mai important program de investiții pentru primării și consilii județene. Printr-o adresă semnată chiar de ministrul interimar al Dezvoltării, Cseke Attila, autoritățile locale au fost anunțate că toate creditele bugetare alocate programului pentru anul 2026 s-au epuizat. Începând cu 11 septembrie, platforma prin care se solicită transferurile de bani este închisă.

O criză anunțată de un an

Joi a fost ultima zi în care autoritățile locale care derulează proiecte prin programul „Anghel Saligny” au putut depune cerere de finanțare, iar Ministerul Dezvoltării nu mai acceptă nicio solicitare începând de vineri. Motivul oficial: banii bugetați pentru 2026 s-au terminat, iar în lipsa unui Guvern cu puteri depline, o rectificare bugetară nu se poate face.

Nu e o surpriză de peste noapte. Semnalele de alarmă veneau încă din vara și toamna anului trecut. Chiar în august 2025, primarul din Timișoara, Dominic Fritz, spunea răspicat că nimeni nu taie bani de la investiții din capriciu, ci pentru că guvernanții au promis bani pe care statul nu îi avea. În aceeași perioadă, coaliția de guvernare se certa pe tema suspendării finanțărilor din PNRR și Anghel Saligny, iar un primar de la PNL amenința că va merge la „război” cu Bolojan pe acest subiect.

În noiembrie 2025, premierul Ilie Bolojan a confirmat oficial ce se pregătea: bugetul pe 2026 pentru Anghel Saligny urma să fie mai mic decât cel din 2025, iar primarii au fost puși în fața unei cofinanțări obligatorii de 20% din valoarea proiectelor. Argumentul a fost mereu același: România trebuie să cheltuiască miliardele rămase din PNRR, iar asta lasă un spațiu bugetar tot mai strâmt pentru orice altă linie de investiții.

Așadar, semnalul de faliment al programului nu a picat din senin. A fost construit, bucată cu bucată, de o guvernare care a promis bani și a livrat, în schimb, scuze.

Primarilor li se spune să achite lucrările din bugetele locale sau din alte surse. Iar dacă nu au bani, să oprească șantierele, ca să nu acumuleze datorii către constructori. Cu alte cuvinte: descurcați-vă singuri sau puneți lacătul pe șantier. Există, e drept, o excepție: autoritățile locale care au aprobat o cofinanțare de 20% din totalul investiției, din surse proprii, și care au documentele încărcate în platformă, pot solicita în continuare finanțare.

Banii pentru aceste proiecte au fost deja rezervați printr-o ordonanță de urgență dată de Guvern anul trecut, fiind practic singurele finanțări care vor continua până la finalul anului. Pentru toți ceilalți, ministerul anunță doar că îi va notifica „în situația suplimentării creditelor bugetare” – adică poate vor veni bani, poate nu.

Constructorii, lăsați cu facturile neplătite

Constructorii au executat lucrări, au plătit materiale, utilaje, salarii și taxe, bazându-se pe contracte finanțate de stat. Acum sunt lăsați cu facturile neachitate, iar comunitățile riscă să rămână cu drumuri desfăcute, rețele neterminate și investiții abandonate. Nu e un scenariu ipotetic. Un astfel de episod s-a petrecut deja: într-o comună din Gorj, un constructor și-a luat pur și simplu utilajele de pe șantier și a plecat, sătul să mai aștepte bani care nu mai veneau.

Acesta este viitorul spre care împinge Guvernul zeci sau sute de comunități, în plin sezon de toamnă, când șantierele ar trebui să avanseze, nu să înghețe. Varianta la care se așteaptă să apeleze majoritatea autorităților este înghețarea lucrărilor, cu riscul ca lucrările deja făcute să se degradeze, iar restul să devină mai scump din cauza scumpirii materialelor de construcție sau altor factori.

Practic, cetățenii vor plăti de două ori: o dată prin taxele care ar fi trebuit să finanțeze aceste investiții, și a doua oară prin costurile mai mari cu care proiectele vor fi, poate, reluate cândva.

Nu au desființat programul prin lege, pentru că nu vor să-și asume adevărul. L-au omorât prin nefinanțare. Pe hârtie, Anghel Saligny există. În realitate, nu mai are bani și nu mai face plăți. Ironia e cu atât mai amară cu cât, la începutul anului, același Cseke Attila anunța redeschiderea platformei și vorbea despre „criterii transparente și echitabile” de prioritizare a fondurilor, cu procente clare pentru apă și canalizare, gaze și drumuri.

Pe hârtie, totul suna a strategie. În practică, strategia s-a terminat exact acolo unde se termină și banii. Mai grav, Guvernul nici măcar nu anunță o dată concretă pentru reluarea finanțării.

Banii pentru altceva se găsesc

Aceasta este guvernarea care vorbește despre investiții, dar închide robinetul finanțării peste noapte. Își păstrează banii pentru echipele de fotbal, paranghelii cu cântăreți, aparatul bugetar supradimensionat, agenții inutile, sinecuri și privilegii, iar primăriilor, constructorilor și românilor le transmite să se descurce singuri.

Un stat serios nu pornește mii de șantiere fără să asigure finanțarea. Un stat serios nu comandă lucrări și apoi îi abandonează pe cei care le-au executat. Un stat serios își respectă contractele și își plătește facturile. Guvernul a rămas fără bani, dar nota de plată o lasă constructorilor, administrațiilor locale și cetățenilor.

Acesta nu mai este un program național de investiții. Este un program național de șantiere blocate, facturi neplătite și promisiuni mincinoase.

Gabriel MICU