Deputatul Sorin Oltenașu cere Guvernului norme clare pentru combaterea poluării olfactive

La mai bine de cinci ani de la adoptarea așa-numitei „Legi a Mirosurilor”, problema poluării olfactive continuă să afecteze numeroase comunități din România. Deși actul normativ a fost introdus pentru a combate mirosurile insuportabile provenite din activități industriale, agricole sau din gestionarea deșeurilor, lipsa normelor de aplicare face ca legea să rămână, în mare parte, fără efecte concrete.

Sorin Oltenașu, deputat al S.O.S. România, a readus recent subiectul în atenția Executivului, solicitând explicații clare privind întârzierea adoptării normelor metodologice necesare aplicării legii.

O lege adoptată, dar dificil de aplicat

Legea nr. 123/2020 a fost adoptată cu scopul de a introduce în legislația românească conceptul de disconfort olfactiv și de a oferi autorităților instrumentele necesare pentru a interveni în situațiile în care mirosurile provenite din anumite activități devin o problemă pentru comunități. În teorie, legea ar trebui să permită autorităților locale și instituțiilor de control să sancționeze operatorii economici care generează poluare olfactivă persistentă.

În practică însă, aplicarea actului normativ este blocată de absența normelor metodologice care ar trebui să stabilească modul concret de măsurare a mirosurilor, procedurile de control, responsabilitățile instituționale și sancțiunile aplicabile.

Pentru a clarifica această situație, deputatul Sorin Oltenașu a adresat o întrebare directă ministrului Mediului în cadrul procedurii parlamentare cunoscute drept „Ora Guvernului”, solicitând explicații privind motivele întârzierii și calendarul adoptării normelor de aplicare. Potrivit parlamentarului, lipsa acestor reglementări secundare face ca legea să fie, în mare parte, inaplicabilă.

Autoritățile locale și instituțiile de control nu dispun de instrumente tehnice și juridice pentru a stabili în mod clar când un miros devine poluare olfactivă și ce măsuri trebuie luate.

Situația din județul Ialomița este un exemplu relevant al dificultăților întâmpinate în aplicarea legii. În ultimii ani, locuitorii din municipiul Slobozia și din localitățile învecinate au semnalat în repetate rânduri apariția unor mirosuri puternice provenite din zone industriale sau din activități legate de gestionarea apelor uzate.

Sesizările au fost transmise către diferite instituții ale statului, însă rezolvarea acestor probleme s-a dovedit dificilă. Reprezentanții Direcția de Sănătate Publică Ialomița au confirmat că instituția primește frecvent reclamații din partea populației cu privire la mirosurile neplăcute, dar nu poate aplica sancțiuni în baza Legii Mirosurilor, tocmai din cauza lipsei normelor de aplicare.

În numeroase situații, sesizările cetățenilor sunt redirecționate către Garda Națională de Mediu sau către Agenția Națională pentru Protecția Mediului. Totuși, și aceste instituții se confruntă cu aceleași dificultăți: fără criterii clare pentru evaluarea disconfortului olfactiv și fără metodologii standardizate de măsurare, este dificil să fie stabilită responsabilitatea operatorilor economici. Astfel, multe dintre reclamațiile cetățenilor rămân fără o soluție concretă, iar problema persistă.

O problemă prezentă în întreaga țară

Fenomenul nu este specific doar județului Ialomița. În mai multe orașe din România, cetățenii reclamă mirosuri provenite din ferme zootehnice, stații de epurare, depozite de deșeuri sau unități industriale. În lipsa unor norme metodologice clare, instituțiile statului nu pot determina cu exactitate când un miros depășește limitele acceptabile și devine o formă de poluare.

De asemenea, nu pot fi aplicate sancțiuni eficiente, iar operatorii economici nu sunt obligați să adopte măsuri tehnice pentru reducerea disconfortului olfactiv. Specialiștii în domeniul protecției mediului subliniază că poluarea olfactivă nu este doar o problemă de confort, ci poate avea și efecte asupra sănătății populației.

Expunerea constantă la mirosuri puternice sau persistente poate genera disconfort psihologic, stres și, în anumite cazuri, simptome precum dureri de cap, greață sau iritații.

Adoptarea Legii Mirosurilor a reprezentat un pas important în recunoașterea unei probleme reale care afectează calitatea vieții în România. Cu toate acestea, fără normele metodologice care să permită aplicarea concretă a legii, efectele sale rămân limitate. Deputatul Sorin Oltenașu atrage atenția că adoptarea legislației nu este suficientă dacă aceasta nu este însoțită de mecanisme administrative și tehnice care să permită implementarea ei.

În opinia sa, Guvernul trebuie să accelereze procesul de elaborare și adoptare a normelor metodologice, astfel încât autoritățile locale, instituțiile de control și cetățenii să poată beneficia de protecția pe care legea o promite.

Până atunci, locuitorii din Slobozia, din județul Ialomița și din numeroase alte comunități din România continuă să se confrunte cu aceeași problemă: mirosuri persistente și lipsa unor instrumente eficiente pentru a le combate.

Gabriel MICU