Când politica pleacă în vacanță, factura rămâne pe masa economiei!

În România, există o contradicție structurală pe care refuzăm să o tratăm cu seriozitatea necesară: economia funcționează continuu, dar decizia politică este adesea intermitentă. Exact această realitate este semnalată ferm de dr. ing. Nicu VASILE, președintele Ligii Asociatiilor Producatorilor Agricoli din Romania (LAPAR), care atrage atenția asupra unei disfuncționalități cronice a statului român – tendința de a pune politicile economice „în așteptare” de fiecare dată când politica intră în vacanță, formală sau informală.

Agricultura, industria și mediul antreprenorial nu au pauze. Producția nu se oprește în an electoral, culturile nu așteaptă stabilitatea guvernamentală, iar investițiile nu pot fi amânate la nesfârșit fără costuri majore. Fermierii sunt obligați să gândească pe termen lung, să ia decizii tehnologice și financiare cu ani înainte, în timp ce politicile publice se schimbă de la un ciclu politic la altul, fără continuitate și fără o viziune coerentă.

Potrivit lui Nicu VASILE, președintele LAPAR, această lipsă de predictibilitate nu este doar o problemă de administrație, ci una de securitate economică. „Fiecare pauză decizională se traduce în pierderi concrete”, mai ales într-un sector precum agricultura, unde planificarea se face pe sezoane și ani, nu pe mandate politice.

Programe de sprijin întârziate, ghiduri modificate în timpul jocului, fonduri europene ratate sau accesate haotic – toate acestea sunt simptome ale aceleiași boli: discontinuitatea administrativă.

Efectele se văd rapid. Investițiile sunt amânate, capitalul devine prudent, iar competitivitatea României scade. Lipsa de stabilitate legislativă și fiscală creează un mediu economic vulnerabil, în care cei care produc valoare sunt obligați să compenseze prin efort propriu ceea ce statul nu reușește să ofere: reguli clare și predictibile.

Problema nu se oprește însă la granițele țării. Așa cum subliniază președintele LAPAR, statele care reușesc să își apere interesele la Bruxelles o fac pe baza unor mandate naționale de negociere stabile, asumate instituțional și menținute indiferent de schimbările politice interne. România, în schimb, își modifică pozițiile în funcție de context, guvern sau moment electoral, slăbindu-și astfel capacitatea de negociere și credibilitatea externă.

Această inconsecvență nu este rezultatul lipsei de potențial, ci al lipsei de respect față de economia reală. O țară nu se dezvoltă prin pauze repetate de decizie. Productivitatea nu crește prin absența factorului politic, iar competitivitatea nu se construiește din vacanțe politice, ci din muncă susținută, politici coerente și continuitate administrativă.

Mesajul lui Nicu VASILE, președintele LAPAR, este unul clar: dacă economia rămâne la muncă, politica trebuie să rămână responsabilă. Altfel, nota de plată va fi achitată, ca de fiecare dată, de cei care nu își permit niciodată concediu – fermierii, antreprenorii, investitorii și, în cele din urmă, întreaga societate românească.

Gabriel MICU