Peste 20.000 de cazuri de abuz asupra copiilor, înregistrate într-un singur an

Mii de copii ajung anual în evidențele autorităților ca victime ale abuzului, neglijării sau exploatării, iar numărul real al cazurilor ar putea fi mult mai mare. În fața acestei realități, Organizația Salvați Copiii România lansează un proiect prin care urmărește înființarea a nouă centre Barnahus, destinate protejării copiilor victime ale violenței în timpul procedurilor judiciare.

Datele pentru anul 2025 arată dimensiunea îngrijorătoare a fenomenului. Direcțiile generale de asistență socială și protecția copilului au înregistrat 20.403 cazuri de abuz, neglijare sau exploatare a copiilor. Cele mai multe dintre acestea, respectiv 16.939, s-au produs în familie, în timp ce 970 de cazuri au fost înregistrate în unități de învățământ.

Fetele, majoritare printre victimele abuzului sexual

În ceea ce privește abuzul sexual, datele transmise de Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție indică 1.712 cazuri în 2025. Dintre acestea, 1.536 au avut victime fete, iar 176 victime băieți, o disproporție care, potrivit Salvați Copiii, se menține de la un an la altul. În 1.127 dintre cele 1.712 cazuri de abuz și exploatare sexuală a fost începută urmărirea penală împotriva agresorului.

Cifrele oficiale reflectă însă doar situațiile care ajung la cunoștința autorităților. O analiză internațională citată în comunicatul Salvați Copiii indică o diferență considerabilă între cazurile raportate oficial și cele identificate prin autoraportarea victimelor. Organizația estimează că, raportat la România, cel puțin 50.000 de copii pe an ar putea suferi o formă de abuz sau exploatare sexuală fără să fie identificați de serviciile sociale ori de organele de ordine.

Fenomenul are și o importantă componentă digitală. În 2025, linia de raportare Esc_ABUZ a primit peste 50.000 de sesizări privind materiale de abuz sexual asupra copiilor, față de 19.369 în anul precedent. Un aspect deosebit de grav este faptul că 84% dintre materialele raportate fuseseră produse chiar de copii, în condiții de constrângere, amenințare sau manipulare emoțională.

În plus, cercetările Salvați Copiii arată că 29% dintre copiii chestionați au primit online imagini sau mesaje cu conținut sexual explicit, iar unuia din cinci i s-a cerut să trimită fotografii sau filmări explicite.

Ce este modelul Barnahus

În prezent, România are un centru pilot de tip Barnahus, deschis în 2022 de Salvați Copiii în parteneriat cu DGASPC Sector 6 București. De la deschidere și până în prezent, 165 de copii victime ale abuzului sexual și ale violenței fizice grave au beneficiat acolo de servicii integrate: evaluare și consiliere psihologică, audiere în scop judiciar, servicii sociale și examinare medicală.

Modelul Barnahus presupune ca serviciile de care are nevoie copilul să fie reunite într-un singur loc. Asistența socială, ancheta penală, examinarea medicală și sprijinul terapeutic sunt coordonate într-un spațiu sigur și adaptat nevoilor copiilor. Conceptul a fost creat în Islanda, în 1998, și este destinat copiilor victime ale abuzului sexual și violenței domestice, precum și copiilor martori la acte grave de violență.

Modelul este recunoscut de Consiliul Europei drept o bună practică în domeniul justiției prietenoase cu copilul.

Una dintre principalele probleme ale sistemului actual este traseul fragmentat pe care îl parcurge copilul victimă. Acesta poate fi audiat succesiv la poliție, parchet și instanță, evaluat psihologic în altă parte și examinat medical într-un spital. Potrivit unui raport realizat de Salvați Copiii pe baza unor interviuri cu specialiști, copilul ajunge să repovestească agresiunea de cel puțin șase ori și, în multe cazuri, de peste zece ori.

Repetarea experienței traumatizante în fața unor persoane diferite poate contribui la retraumatizarea victimei. Modelul Barnahus urmărește să schimbe fundamental acest traseu. Copilul beneficiază de o audiere unică, înregistrată video, realizată de un specialist instruit, în timp ce celelalte servicii sunt coordonate în același spațiu.

În același timp, procedura poate contribui și la consolidarea probatoriului. Comunicarea Salvați Copiii arată că relatările obținute prin întrebări deschise, într-un cadru adaptat copilului, sunt atât mai puțin traumatizante, cât și mai solide din punct de vedere probator.

Nouă centre în următorii doi ani

Proiectul „Barnahus-FRAME: Promovarea unor medii reziliente și multidisciplinare” (B-FRAME) este lansat de Salvați Copiii România împreună cu DGASPC Sector 6 București și Centrul de Politici „Hope For Children” CRC din Cipru și este finanțat prin programul Uniunii Europene „Cetățeni, Egalitate, Drepturi și Valori” (CERV).

În următorii doi ani, proiectul își propune să pregătească înființarea, de către autoritățile locale, a nouă centre Barnahus în nouă județe. În acest proces vor fi implicați peste 340 de profesioniști – asistenți sociali, polițiști, procurori, judecători, medici și psihologi –, dintre care cel puțin 180 vor participa la programe de formare.

Proiectul urmărește și modificarea cadrului legislativ, inclusiv recunoașterea interviului înregistrat video realizat într-un centru Barnahus ca probă admisibilă în instanță. Scopul este aplicarea principiului audierii unice, pentru ca minorul să nu fie obligat să retrăiască în mod repetat experiența abuzului. În plus, noul model va trebui să țină cont de formele moderne de exploatare sexuală, inclusiv de cazurile care implică probe digitale și fenomenul de grooming.

Potrivit estimărilor prezentate de Salvați Copiii, peste 400 de copii victime ale abuzului și exploatării ar urma să beneficieze direct de serviciile oferite în centrele care vor fi înființate. Mesajul proiectului este unul simplu: copilul nu trebuie să învețe cum funcționează sistemul pentru a putea primi protecție. Instituțiile sunt cele care trebuie să învețe să lucreze împreună, astfel încât ancheta, protecția socială, serviciile medicale și sprijinul psihologic să fie coordonate în interesul victimei.

Pentru România, extinderea modelului Barnahus ar putea reprezenta un pas important de la un sistem în care copilul este nevoit să se deplaseze între instituții și să repete trauma, către unul în care instituțiile și specialiștii se reunesc în jurul copilului.

Cristina ANDREI