Acordul UE–MERCOSUR pune în pericol agricultura europeană și fermierii români

Forumul Agricultorilor și Procesatorilor Profesioniști din România (APPR) avertizează că acordul comercial dintre Uniunea Europeană și statele MERCOSUR reprezintă unul dintre cele mai sensibile și decisive momente ale actualului ciclu politic european, cu implicații profunde asupra viitorului agriculturii. Potrivit organizației, nu este vorba despre o simplă opțiune „pro sau contra”, ci despre o decizie strategică ce va defini echilibrul dintre ambițiile geopolitice ale Uniunii Europene și capacitatea acesteia de a-și proteja sectoarele strategice interne, în special agricultura.

Într-un context global tot mai fragil, în care marile puteri transformă agricultura într-un instrument geopolitic major al secolului XXI, Uniunea Europeană caută să își consolideze parteneriatele comerciale și să își extindă influența economică. Acordul UE–MERCOSUR, negociat de peste 25 de ani, se înscrie teoretic în această logică.

Problemele apar însă atunci când deschiderea comercială nu este însoțită de garanții reale pentru protejarea pieței interne europene. Cel mai amplu acord comercial negociat vreodată de UE, acordul UE–MERCOSUR vizează o piață de peste 260 de milioane de consumatori, iar schimburile comerciale dintre cele două părți depășesc anual 110 miliarde de euro.

Uniunea Europeană este unul dintre principalii parteneri comerciali ai statelor din MERCOSUR – Brazilia, Argentina, Uruguay și Paraguay. Pentru România, acordul poate genera oportunități în special în sectoarele industriale și de servicii, prin eliminarea tarifelor vamale pentru o gamă largă de produse exportate.

În schimb, agricultura europeană se confruntă cu riscuri majore. Fermierii din UE funcționează într-un cadru normativ extrem de strict, bazat pe standarde ridicate de mediu, siguranță alimentară, bunăstare a animalelor și utilizare a produselor de protecție a plantelor. Aceste cerințe generează costuri suplimentare și reduc competitivitatea producătorilor europeni, mai ales în lipsa unor mecanisme care să asigure condiții echivalente de concurență.

În contrast, produsele agricole din statele MERCOSUR pot fi obținute în condiții semnificativ diferite, cu reguli mai permisive și costuri mult mai reduse. Această asimetrie structurală creează, potrivit APPR, o concurență neloială și pune sub semnul întrebării coerența politicilor europene dezvoltate în ultimele două decenii.

Liberalizarea comerțului agroalimentar prevăzută de acord include cote tarifare preferențiale pentru produse sensibile la nivel european, precum carnea de vită, carnea de pasăre, zahărul sau etanolul. Chiar dacă volumele sunt plafonate, Forumul APPR avertizează că efectele cumulative asupra pieței interne pot fi semnificative, mai ales în statele membre cu sectoare zootehnice vulnerabile sau aflate în proces de consolidare.

Instrumentele propuse pentru protejarea pieței europene, precum clauzele de salvgardare, sunt considerate insuficiente. Acestea sunt mecanisme reactive, care se activează doar după apariția dezechilibrelor, fără a putea preveni pierderile economice sau a oferi fermierilor garanții reale. În lipsa unor clauze de reciprocitate clare, automate și verificabile privind standardele de producție, riscul ca aceste instrumente să rămână pur formale este ridicat.

Dezbaterea privind acordul UE–MERCOSUR este amplificată de incertitudinile majore legate de viitorul Politicii Agricole Comune după 2027. Lipsa unei perspective bugetare clare și riscul distorsiunilor de concurență între statele membre sporesc vulnerabilitatea fermierilor europeni, iar deschiderea suplimentară a pieței agricole ridică semne serioase de întrebare privind coerența strategică a politicilor europene.

Pentru România, implicațiile sunt deosebit de importante. Ca unul dintre principalii producători de cereale din Uniunea Europeană, țara noastră joacă un rol esențial în securitatea alimentară regională. Importurile suplimentare pot pune presiune pe prețurile interne, pot accentua volatilitatea pieței și pot reduce capacitatea fermierilor de a investi în tehnologizare și sustenabilitate, într-un sector deja afectat de creșterea costurilor și de riscurile climatice.

Sectorul zootehnic ar putea fi printre cele mai afectate. România este un actor important în exportul de bovine vii pe piața europeană, iar importurile suplimentare de carne de vită din statele MERCOSUR ar putea reduce cererea pentru animalele crescute în România. De asemenea, sectorul avicol românesc, unul dintre cele mai competitive la nivel național, riscă să fie puternic afectat de importurile de carne de pasăre, în special din Brazilia, cel mai mare exportator mondial.

APPR atrage atenția și asupra efectelor indirecte asupra sectorului cerealier, având în vedere că o parte semnificativă din producția de cereale este destinată furajării animalelor. Reducerea capacităților interne de creștere a bovinelor și păsărilor ar putea diminua cererea internă și ar amplifica pierderile fermierilor.

În final, Forumul APPR solicită o abordare mult mai riguroasă în procesul decizional, bazată pe analize ex-ante solide și pe o consultare reală cu fermierii și organizațiile lor reprezentative. Acordul UE–MERCOSUR este, în opinia organizației, un test major de coerență pentru Uniunea Europeană. Consolidarea poziției globale a UE nu poate fi realizată prin slăbirea propriilor sectoare strategice, iar o Europă puternică are nevoie de o agricultură viabilă și de fermieri implicați în deciziile care le afectează direct viitorul.

Marius BĂDRĂGAN